Văd multe comentarii ale unor foști elevi (de excepție chiar) iar probabil dezamăgirea noastră e cu atât mai mare cu cât vedeam în dânsul (alături de alți câțiva) acel om / profesor rarisim care-și manifesta deschiderea de a comunica cu elevii bidirecțional în dauna unui monolog de multe ori poate mai la îndemână și mai comod. Cred că pentru elevii din generația post-2000 a existat o mare sete pentru, nu neapărat role-models, dar cu siguranță oameni care să ne facă să ne simțim mai puțin alienați într-o lume destul de tristă și provincială fără să ne știrbească din ambiții, visuri, …